Citirea zilnica a Bibliei - CARTEA GENEZEI Capitolul 1 si 2

 Laudat sa fie Isus!

Am să vă invit la o provocare , iubiții mei în Cristos..

Poate ați avut ocazia în viață să admirați un tablou frumos , care să vă încânte și să descoperiți  în fiecare detaliu maiestria pictorului și chiar o lume noua... nici o floare din vaza tabloului nu e la fel...nici o  rămurea nu se aseamănă cu alta din pădurea pictată... dar privit în ansamblu, artistul ne ofera o adevărată operă de  artă , ne dezvăluie din sufletul lui din gândurile lui și de ce nu  din iubirea lui..

Cam așa este și cu Cartea Cărților, Sfânta Scripură sau Biblia..

Avem un autor desăvarșit : Dumnezeu însuși e Cel ce a creat , Cuvantul , e cel ce ne vorbește si Duhul Sfânt ne luminează și ne inspiră;

2 Timotei 3:16

,,Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi este de folos pentru a învăţa, a dojeni, a îndrepta, a educa în dreptate,,

 Biblia este ,,un tablou,, in toata splendoarea lui.

În lecturile din Sfânta liturghie , ni se relevă părți din această operă de arta divină ,care sunt în strânsă legatură unele cu altele. Dar ca să avem o imagine completa a Iubirii nemarginite ce se afla între cele două coperți ale Bibliei trebuie să privim imaginea completă .. trebuie s-o citim neapărat cu ajutorul Duhului Sfânt,  Acela care i-a condus pe profeții care au scris aceste capitole,,

,, 21 deoarece profeţia nu a fost dată niciodată din voinţa omului, ci oamenii, conduşi de Duhul Sfânt, au vorbit de la Dumnezeu.,,

2 Petru1:21

De aceea haideți să începem să citim Biblia de la început și s-o terminam de citit cu ajutorul Domnului. ..cam la anul ce vine pe vremea aceasta , a Postului Mare..

Invităm în această minunata călatorie unde la începuturile Facerii până la Revelația Sfântului Ioan (Apocalipsa) , pe Sfânta Treime , Măicuța noastră Sfântă , Sfântul Arhanghel Gabriel și îngerii noștri păzitori.

 Oferim timpul dedicat citirii pentru convertirea păcătoșilor , pentru muribunzi și alinarea suferințelor celor din Purgator, totul spre mai marea Slavă și Glorie a Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt.

Amin! Amin ! Amin!

CARTEA GENEZEI

Capitolul 1

ORIGINEA LUMII ŞI A OMULUI

Creaţia şi căderea în păcat

Prima relatare a creaţiei

1 La început, Dumnezeu a creat cerul şi pământul. 2 Pământul era neorânduit şi pustiu, şi întuneric era deasupra abisului, şi duhul lui Dumnezeu plutea deasupra apelor.

3 Şi a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!”. Şi a fost lumină. 4 Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric. 5 Dumnezeu a numit lumina „zi”, iar întunericul l-a numit „noapte”. Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua întâi.

6 Şi a zis Dumnezeu: „Să fie firmament între ape care să despartă apele de ape!”. 7 Dumnezeu a făcut firmamentul şi a despărţit apele care sunt sub firmament de apele care sunt deasupra firmamentului. Şi aşa a fost. 8 Dumnezeu a numit firmamentul „cer”. Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a doua.

9 Şi a zis Dumnezeu: „Să se adune apele care sunt sub cer într-un singur loc şi să se facă văzut uscatul!”. Şi aşa a fost. 10 Dumnezeu a numit uscatul „pământ”, iar adunarea apelor a numit-o „mare”. Şi a văzut Dumnezeu că era bun.

11 Şi a zis Dumnezeu: „Pământul să facă să iasă verdeaţă, ierburi purtând sămânţă şi pomi roditori care să facă, după soiul lor, fructe, purtând în ele sămânţa lor pe pământ!”. Şi aşa a fost. 12 Pământul a produs verdeaţă, ierburi purtând sămânţă după soiul lor şi pomi roditori care fac după soiul lor fructe purtând în ele sămânţa lor. Şi a văzut Dumnezeu că era bun. 13 Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a treia.

14 Şi a zis Dumnezeu: „Să fie luminători pe firmamentul cerului, ca să despartă ziua de noapte şi să fie semne pentru sărbători, pentru zile şi ani, 15 şi să fie luminători pe firmamentul cerului ca să lumineze pământul!”. Şi aşa a fost. 16 Şi a făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mare – ca să stăpânească ziua – şi luminătorul cel mic – ca să stăpânească noaptea – şi stelele. 17 Dumnezeu i-a pus pe firmamentul cerului ca să lumineze pământul, 18 să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că era bine. 19 Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a patra.

20 Şi a zis Dumnezeu: „Să mişune apele de ființe vii şi să zboare păsări deasupra pământului pe firmamentul cerului!”. 21 Şi Dumnezeu a creat peştii cei mari şi toate fiinţele vii care mişună în ape, după specia lor, şi toate păsările înaripate, după specia lor. Şi a văzut Dumnezeu că era bun. 22 Şi le-a binecuvântat Dumnezeu, zicând: „Fiţi rodnici, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; şi păsările să se înmulţească pe pământ!”. 23 Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a cincea.

24 Şi a zis Dumnezeu: „Să facă pământul să iasă fiinţe vii după specia lor: animale, reptile şi vieţuitoare ale câmpului, după specia lor!”. Şi aşa a fost. 25 Şi a făcut Dumnezeu vieţuitoare ale câmpului după specia lor, animalele după specia lor şi toate reptilele pământului după specia lor. Şi a văzut Dumnezeu că era bun.

26 Şi a zis Dumnezeu: „Să-l facem pe om după chipul şi asemănarea noastră şi să stăpânească peste peştii mării şi peste păsările cerului, peste animale, peste tot pământul şi peste toate reptilele care se târăsc pe pământ!”.

27 Şi l-a creat Dumnezeu pe om după chipul său. După chipul lui Dumnezeu l-a creat; bărbat şi femeie i-a creat.

28 Şi i-a binecuvântat Dumnezeu. Dumnezeu le-a zis: „Fiţi rodnici, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste toate ființele care se târăsc pe pământ!”. 29 Şi a zis Dumnezeu: „Iată, v-am dat toată iarba care face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră. 30 Iar tuturor ființelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor animalelor ce se târăsc pe pământ, care au în ele suflare de viaţă, le dau toată iarba verde ca hrană”. Şi aşa a fost. 31 Şi Dumnezeu a privit toate cele pe care le făcuse şi, iată, erau foarte bune. Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a şasea.

Capitolul 2

1 Astfel s-au împlinit cerurile şi pământul şi toată oştirea lor.

2 Şi a împlinit Dumnezeu în ziua a şaptea lucrarea pe care o făcuse. Şi s-a odihnit în ziua a şaptea de la toată lucrarea pe care o făcuse.

3 Şi Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ea s-a odihnit de la toată lucrarea pe care a creat-o atunci când a făcut-o.

4 Acestea sunt originile cerului şi ale pământului, atunci când au fost create.

A doua relatare a creaţiei

Când Domnul Dumnezeu a făcut pământul şi cerul, 5 nu era pe pământ nicio plantă a câmpului şi nu răsărise iarbă pe câmpie, pentru că Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ şi nu era încă niciun om care să lucreze pământul. 6 Un izvor ieşea din pământ şi uda toată faţa pământului. 7 Domnul Dumnezeu l-a plăsmuit pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul a devenit fiinţă vie.

8 Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Éden, spre răsărit, şi l-a pus acolo pe omul pe care îl plăsmuise. 9 Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi plăcuţi la vedere şi buni de mâncat, pomul vieţii în mijlocul grădinii şi pomul cunoaşterii binelui şi răului.

10 Un râu ieşea din Éden ca să ude grădina şi de acolo se împărţea în patru braţe. 11 Numele celui dintâi este Pişón; el înconjoară toată ţara Haviláh, unde [se găseşte] aur. 12 Aurul din ţara aceea este bun; acolo [se găseşte] bdeliu şi piatră de onix.

13 Şi numele celui de-al doilea râu este Ghihón; el înconjoară toată ţara Cuş. 14 Numele celui de-al treilea râu este Tígru; el curge la răsărit de Așúr. Al patrulea râu este Eufrát. 15 Domnul Dumnezeu l-a luat pe om şi l-a pus în grădina Édenului ca să o lucreze şi să o păzească. 16 Şi Domnul Dumnezeu i-a poruncit omului, zicând: „Din toţi pomii grădinii poţi mânca, 17 însă din pomul cunoaşterii binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri!”.

18 Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur. Îi voi face un ajutor pe potriva lui”. 19 Domnul Dumnezeu a plăsmuit din pământ toate animalele câmpului şi toate păsările cerului şi le-a adus la om ca să vadă cum le va numi. Şi orice nume pe care avea să-l dea omul fiecărei fiinţe vii, acela era numele ei. 20 Omul a pus deci nume tuturor animalelor, păsărilor cerului şi tuturor ființelor câmpului. Dar omului nu i s-a găsit un ajutor pe potriva lui.

Crearea femeii

21 Şi Domnul Dumnezeu a făcut să cadă un somn adânc asupra omului şi el a adormit. Şi a luat una din coastele sale şi a închis locul ei cu carne. 22 Domnul Dumnezeu a făcut o femeie din coasta pe care o luase din om şi a adus-o la om.

23 Şi omul a zis: „Aceasta, în sfârşit, este os din oasele mele şi carne din carnea mea. Aceasta se va numi femeie, pentru că din bărbat a fost luată”.

24 De aceea, îi va lăsa bărbatul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi un singur trup.

25 Amândoi, bărbatul şi femeia lui, erau goi, dar nu se ruşinau unul de altul.