Cuvântul Domnului

  Lecturi: Fapte 4,32-35 1Ioan 5,1-6 Ioan 20,19-31 Duminica a II-a după Paşte (Anul B) Astăzi celebrăm Duminica Divinei Îndurări. Dacă aţi ascultat cu atenţie rugăciunile şi lecturile, aţi văzut de ce a doua Duminică a Paştelui are acest nume. Rugăciunea de deschidere i se adresează Tatălui numindu-l “Dumnezeu al Îndurării”. În psalm am repetat de câteva ori: “îndurarea sa este veşnică”. Pe lângă menţionarea cuvântului, lecturile ilustrează îndurarea în acţiune. Dar înainte să ne îndreptăm atenţia spre lecţiile oferite de Scriptură, să ne întrebăm: ce înseamnă “îndurare”, “milă”? Să privim problema etimologic. La origine se află cuvântul latin “misericordia”, compus din două cuvinte. “Cordia” îl recunoaştem din cuvinte precum “cardiolog” sau “cardiac”: înseamnă inimă. A doua parte, “miseri”, se referă la suferinţă. Îndurarea, mila, înseamnă deci a avea o inimă pentru cei care suferă sau, mai precis, a avea o inimă dispusă să sufere pentru ceilalţi. Lecturile de astăzi ne...

  Duminica Floriilor (Anul B) Când Isus a intrat în Ierusalim spre a duce la bun sfârşit opera mântuirii prin Misterul Pascal, cei care îl cunoşteau, şi chiar copiii care nu-l cunoşteau decât din auzite, l-au primit cu osanale. Mulţi erau şi cei care se întrebau: Cine este acesta care vine călărind pe măgăruş?.. De ce vine?.. Ce vrea?.. Un copil de cinci ani îl tot întreba pe tatăl său, care era profesor universitar, de toate: De ce învaţă; de ce scrie; de ce nu se joacă; de ce şi alţi zeci de ce … Tatăl, ca să nu-l tot plictisească şi să-l lase în pace spre a-şi pregăti cursurile, a rupt o hartă şi i-a dat-o fiului zicând: Dacă reuşeşti să refaci harta, vom merge în excursie la munte. Ai aici bandă de lipit; mergi în camera vecină şi apucă-te de treabă! Spera să-l lase în pace câteva ore, dar numai după un sfert de oră, copilul se întorce biruitor, cu harta refăcută total şi bine, spre necazul tatălui, care l-a întrebat: Cum ai reuşit atât de repede? Copilul răspunde: Am vă...

  Buna-Vestire Lecturi: Is 7,10-14; 8,10c Evr 10,4-10 Lc 1,26-38 Sărbătorim astăzi Solemnitatea Bunei Vestiri .  Este o sărbătoare a lui Cristos şi a Mariei. Este a lui Cristos pentru că Buna Vestire e momentul în care Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat. La Crăciun Biserica celebrează naşterea lui Isus, când prezenţa Mântuitorului devine vizibilă în ochii omenirii în persoana pruncului născut la Betleem. Dar Fiului lui Dumnezeu ia natura umană în momentul Bunei Vestiri. Este sărbătoarea Mariei pentru că Misterul Întrupării aparţine simultan tinerei fecioare din Nazaret, care din iubire a acceptat să coopereze la opera divină de mântuire prin primirea în sânul ei feciorelnic al Fiul lui Dumnezeu. Venirea lui Cristos în lumea noastră, Biserica vrea să o celebreze într-un mod deosebit. Acesta este motivul sărbătorii de astăzi. Într-adevăr e un moment unic în istoria omenirii şi în Istoria Mântuirii. Cel care e Dumnezeu îşi asumă natura umană pentru ca să răscumpere neascu...

  Geneza            Capitolul 19 Distrugerea Sodómei 1 Cei doi îngeri au ajuns la Sodóma seara; Lot şedea la poarta Sodómei. Când i-a văzut, Lot s-a ridicat ca să-i întâmpine şi s-a prosternat cu faţa până la pământ. 2 Le-a zis: „Domnii mei, abateţi-vă, vă rog, pe la casa slujitorului vostru; poposiți [aici], spălaţi-vă picioarele; mâine vă veţi scula de dimineaţă şi veţi merge în drumul vostru!”. Ei au răspuns: „Nu, ci vom poposi în piaţă”. 3 El a stăruit mult pe lângă ei, până au venit, iar ei s-au abătut pe la el şi au intrat în casa lui. Le-a făcut un ospăț, a copt ázime şi ei au mâncat. 4 Dar mai înainte ca ei să se fi culcat, oamenii din cetate, bărbaţii din Sodóma, de la tânăr la bătrân, tot poporul din toate colţurile, au înconjurat casa. 5 L-au chemat pe Lot şi i-au zis: „Unde sunt bărbaţii care au intrat la tine în noaptea aceasta? Fă-i să iasă la noi ca să-i cunoaştem!”. 6 Atunci Lot a ieşit la ei la intrare şi a încuiat uşa după el 7 şi le-...

  A opta poruncă dumnezeiască   Să nu dai mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău (Ex 20, 16). S-a zis celor de demult: „Să nu juri strâmb, ci să-ți împlinești juruințele față de Domnul” (Mt 5, 33). Porunca a opta interzice falsificarea adevărului în relațiile cu alții. Această prescripție morală decurge din vocația poporului sfânt de a fi martor Dumnezeului său, care este și vrea adevărul. Încălcările adevărului exprimă, prin cuvinte sau fapte, un refuz de a se angaja în rectitudinea morală: ele sunt infidelități fundamentale față de Dumnezeu și, în acest sens, atacă temelia Legământului. Vechiul Testament atestă: Dumnezeu este izvorul oricărui adevăr. Cuvântul lui este adevăr[1]. Legea lui este adevăr[2]. „Adevărul lui dăinuie din neam în neam” (Ps 119, 90)[3]. Pentru că Dumnezeu este „Cel Adevărat” (Rom 3, 4), cei din Poporul său sunt chemați să trăiască întru adevăr[4].În Isus Cristos, adevărul lui Dumnezeu s-a manifestat în întregime. „Plin de har și de adevăr” (In ...

 A şaptea poruncă dumnezeiască   Să nu furi (Ex 20, 15; Dt 5, 19). Să nu furi (Mt 19, 18). Porunca a șaptea ne interzice să luăm sau să păstrăm bunul aproapelui pe nedrept și să-l păgubim pe aproapele, în orice fel, în bunurile sale. Ea prescrie dreptatea și iubirea în gestionarea bunurilor pământești și a roadelor muncii oamenilor. Cere în vederea binelui comun respectarea destinației universale a bunurilor și a dreptului la proprietatea privată. Viața creștină se străduiește să orânduiască bunurile acestei lumi spre Dumnezeu și spre iubirea frățească. Să nu furi” (Dt 5, 19). „Nici hoții, nici zgârciții,(…) nici hrăpăreții nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu” (1 Cor 6, 10). Porunca a șaptea prescrie practicarea dreptății și a iubirii în gestionarea bunurilor pământești și a roadelor muncii oamenilor. Bunurile creației sunt destinate întregului neam omenesc. Dreptul la proprietatea privată nu desființează destinația universală a bunurilor. Porunca a șaptea interzice furtul. ...

Geneza  Capitolul 13 Despărţirea dintre Abrahám şi Lot 1 Abrám s-a suit din Egipt spre Négheb, el, soţia sa şi tot ce avea, împreună cu Lot. 2 Abrám era foarte bogat în turme, argint şi aur. 3 A mers din loc în loc, din Négheb până la Bétel, până la locul unde fusese cortul lui la început, între Bétel şi Ái, 4 în locul unde făcuse altarul mai înainte. Şi acolo Abrám a invocat numele Domnului. 5 Dar şi Lot, care mergea cu Abrám, avea turme, cirezi şi corturi. 6 Ţinutul acela nu era în stare să-i țină ca să locuiască împreună, pentru că averile lor erau mari şi nu puteau să locuiască împreună. 7 Şi a fost ceartă între păstorii turmei lui Abrám şi păstorii turmei lui Lot. Canaaneénii şi ferezéii locuiau pe atunci în ţară. 8 Abrám i-a spus lui Lot: „Să nu fie ceartă între mine şi tine, între păstorii mei şi păstorii tăi, căci noi suntem fraţi! 9 Nu este, oare, toată ţara înaintea ta? Desparte-te, te rog, de mine! Dacă tu [o iei] la stânga, eu [o iau] la dreapta; dacă tu [o iei] la drea...

  Lecturi: 2 CRONICI 36,14-16 14 Chiar şi toate căpeteniile preoţilor şi poporul au înmulţit infidelităţile, după lucrurile abominábile ale popoarelor. Au profanat casa Domnului, pe care o sfinţise în Ierusalím. 15 Domnul Dumnezeul părinţilor lor i-a trimis la ei pe mesagerii săi ca să-i trezească şi să-i trimită, pentru că îi era milă de poporul său şi de lăcaşul său. 16 Dar ei şi-au bătut joc de trimişii lui Dumnezeu, i-au dispreţuit cuvintele şi i-au luat în râs pe profeţii lui, până când a venit mânia Domnului asupra poporului său şi nu a mai fost leac. 19-36 19 Au ars casa lui Dumnezeu, au dărâmat zidul Ierusalímului; au ars în foc toate clădirile sale şi a nimicit toate obiectele sale preţioase. 20 Pe cei care au scăpat de sabie, Nabucodonosór i-a dus captivi în Babilón. Ei i-au fost sclavi lui şi ai fiilor săi până la stăpânirea regatului perşilor, 21 ca să se împlinească cuvântul Domnului [rostit] prin gura lui Ieremía, până când ţara îşi va ispăşi [zilele] sale de sabát; ...

Geneza  Capitolul 11 Turnul Babél 1 Pe tot pământul erau o singură limbă şi aceleaşi cuvinte. 2 Pornind de la răsărit, [oamenii] au găsit o vale în ţara lui Şineár şi s-au stabilit acolo. 3 Au zis unul către altul: „Haideţi să facem cărămizi şi să le ardem în foc!”. Şi au folosit cărămida în loc de piatră, iar smoala în loc de mortar. 4 Şi au zis: „Haideţi să ne construim o cetate şi un turn al cărui vârf [să ajungă] la cer; să ne facem un nume ca să nu ne împrăştiem pe faţa întregului pământ!”. 5 Domnul a coborât să vadă cetatea şi turnul pe care le construiau fiii oamenilor. 6 Şi Domnul a zis: „Iată, toţi sunt de un popor şi de o vorbire; acesta este numai începutul a ceea ce vor să facă. De acum înainte nimic nu-i va împiedica să facă tot ceea ce şi-au pus în gând să facă. 7 Haideţi, să coborâm şi să le încurcăm vorbirea acolo, ca nimeni să nu înțeleagă vorbirea celuilalt!”. 8 Domnul i-a împrăştiat de acolo pe faţa întregului pământ şi au încetat de a mai construi cetatea. 9 De ...

Geneza Capitolul 9      Alianţa lui Dumnezeu cu Nóe 1 Dumnezeu i-a binecuvântat pe Nóe şi pe fiii săi şi le-a spus: „Fiţi rodnici, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul! 2 Să aibă frică şi spaimă de voi toate vieţuitoarele pământului, toate păsările cerului, tot ce se târăște pe pământ şi toţi peştii mării: [toate] sunt date în mâinile voastre. 3 Tot ce se mişcă şi are viaţă va fi pentru hrana voastră; vi le dau pe toate cum v-am dat şi iarba verde. 4 Numai să nu mâncaţi carnea cu viaţa ei, adică sângele ei! 5 Voi cere cont de sângele vieții voastre; voi cere cont de el față de toate vieţuitoarele şi față de om. Voi cere cont de viața omului față de [orice] om, fratele său. 6 Dacă varsă cineva sângele omului, sângele lui să fie vărsat de om, căci Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul său! 7 Iar voi, fiţi rodnici şi înmulţiţi-vă; răspândiţi-vă pe tot pământul şi stăpâniţi-l!”. 8 Apoi Dumnezeu le-a vorbit lui Nóe şi fiilor săi: 9 „Iată, eu închei alianţa mea cu voi şi cu descende...

Geneza  Capitolul 7 1 Domnul i-a spus lui Nóe: „Intră [în arcă], tu şi toată casa ta, pentru că am văzut că, din generaţia aceasta, tu eşti drept înaintea mea. 2 Din toate animalele curate ia cu tine câte şapte de parte bărbătească şi parte femeiască; dintre animalele care nu sunt curate, ia două de parte bărbătească şi parte femeiască. 3 De asemenea, din păsările cerului, câte şapte de parte bărbătească şi de parte femeiască, ca să fie sămânţa lor pe suprafața întregului pământ! 4 Căci după încă şapte zile voi face să plouă pe pământ timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi voi şterge de pe faţa pământului toate fiinţele pe care le-am făcut”. 5 Nóe a făcut conform cu tot ce i-a poruncit Domnul. 6 Nóe avea şase sute de ani când a fost potopul de apă pe pământ.  Potopul şi efectele lui 7 Nóe a intrat în arcă cu fiii săi, cu soţia sa şi cu soţiile fiilor săi, din faţa apelor potopului. 8 Din animalele curate şi din animalele care nu sunt curate, din păsări şi din toate...

  Porunca a IV-a Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să trăiești mult și bine pe pământ. Prin această poruncă, Dumnezeu ne cere:  1) să-i iubim pe tatăl și pe mama noastră;  2) să-i respectăm;  3) să-i ascultăm;  4) să-i ajutăm la nevoie. A iubi pe tatăl și pe mama ta înseamnă să le fii devotat din adâncul inimii și să le-o dovedești când se ivește ocazia. Trebuie să iubim pe tatăl și pe mama noastră, pentru că, după legea lui Dumnezeu, lor le datorăm viața, ei impunându-și mereu tot felul de privațiuni pentru noi. A respecta pe tatăl și pe mama noastră înseamnă a-i trata cu multă considerație și a suporta cu răbdare neajunsurile și chiar defectele lor. Trebuie să-i respectăm pe părinții noștri și să ascultăm de ei pentru că țin pe lângă noi locul lui Dumnezeu. Noi îi cinstim când îi cerem cu umilință lui Dumnezeu ca totul să le reușească, să fie înconjurați de bunăvoință și considerație publică și, mai ales, să fie iubiți de Dumnezeu și plăcuți sfinților c...