Citirea zilnica a Bibliei - CARTEA GENEZEI Capitolul 7 si 8

Geneza 

Capitolul 7

1 Domnul i-a spus lui Nóe: „Intră [în arcă], tu şi toată casa ta, pentru că am văzut că, din generaţia aceasta, tu eşti drept înaintea mea. 2 Din toate animalele curate ia cu tine câte şapte de parte bărbătească şi parte femeiască; dintre animalele care nu sunt curate, ia două de parte bărbătească şi parte femeiască. 3 De asemenea, din păsările cerului, câte şapte de parte bărbătească şi de parte femeiască, ca să fie sămânţa lor pe suprafața întregului pământ! 4 Căci după încă şapte zile voi face să plouă pe pământ timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi voi şterge de pe faţa pământului toate fiinţele pe care le-am făcut”. 5 Nóe a făcut conform cu tot ce i-a poruncit Domnul. 6 Nóe avea şase sute de ani când a fost potopul de apă pe pământ.

 Potopul şi efectele lui

7 Nóe a intrat în arcă cu fiii săi, cu soţia sa şi cu soţiile fiilor săi, din faţa apelor potopului. 8 Din animalele curate şi din animalele care nu sunt curate, din păsări şi din toate târâtoarele de pe pământ, 9 au intrat în arcă la Nóe două câte două, de parte bărbătească şi de parte femeiască, aşa cum îi poruncise Dumnezeu lui Nóe. 10 După cele şapte zile, apele potopului au venit pe pământ.

11 În anul al şase sutelea al vieţii lui Nóe, în luna a doua, în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea, au erupt toate izvoarele abisului celui mare şi s-au deschis stăvilarele cerurilor. 12 Şi a fost ploaia pe pământ timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.

13 În aceeaşi zi, au intrat în arcă Nóe, Sem, Ham şi Iafét, fiii lui Nóe, soţia lui Nóe şi cele trei soţii ale fiilor lui cu ei, 14 ei şi toate vieţuitoarele după specia lor, toate animalele după specia lor, toate târâtoarele care se târăsc pe pământ după specia lor, toate zburătoarele după specia lor, toate păsările înaripate. 15 Au intrat la Nóe în arcă, două câte două, din orice făptură în care era suflare de viaţă. 16 Şi cele care au intrat, parte bărbătească şi parte femeiască din orice făptură, au intrat după cum îi poruncise Dumnezeu. Şi Domnul a închis [uşa] după el.

Creşterea apelor

17 Potopul a fost timp de patruzeci de zile pe pământ, apele au crescut şi au ridicat arca şi ea s-a înălţat deasupra pământului. 18 Apele s-au ridicat şi au crescut foarte mult pe pământ şi arca umbla pe deasupra apelor. 19 Apele au pus tot mai mult stăpânire pe pământ şi au fost acoperiţi toţi munţii cei înalţi, care sunt sub cerul întreg. 20 Apele s-au înălţat cu cincisprezece cóţi deasupra munţilor, care fuseseră acoperiţi. 21 Şi-au dat duhul toate făpturile care se târau pe pământ, păsările, animalele şi vieţuitoarele şi toate vietăţile care mişună pe pământ şi toţi oamenii. 22 Tot ce avea suflare cu duh de viaţă în nări, tot ce era pe pământul uscat a murit. 23 Şi [Domnul] a nimicit orice fiinţă de pe faţa pământului, de la om până la animal, până la târâtoare şi până la păsările cerului: au fost nimicite de pe pământ. Şi a rămas numai Nóe şi cele ce erau cu el în arcă. 24 Şi apele au stăpânit pe pământ o sută cincizeci de zile.

Capitolul 8

Retragerea apelor

1 Dumnezeu şi-a adus aminte de Nóe şi de toate vieţuitoarele şi de toate animalele care erau cu el în arcă. Şi Dumnezeu a făcut să treacă un vânt pe pământ şi apele s-au oprit. 2 Au fost închise izvoarele abisului şi stăvilarele cerurilor şi a fost oprită ploaia din cer. 3 Apele s-au întors de pe pământ şi s-au retras. S-au redus şi, după o sută cincizeci de zile, au scăzut. 4 În luna a şaptea, în ziua a şaptesprezecea a lunii, arca s-a oprit pe munţii Ararát. 5 Apele s-au scurs şi s-au retras până în luna a zecea. În luna a zecea, în [ziua] întâi a lunii, s-au văzut vârfurile munţilor.

6 După patruzeci de zile, Nóe a deschis fereastra arcei pe care o făcuse. 7 Şi a trimis un corb, care ieşea, pleca şi se întorcea, până când au secat apele de pe pământ. 8 Apoi a trimis un porumbel, ca să vadă dacă s-au scurs apele de pe faţa pământului. 9 Porumbelul n-a găsit [niciun loc] unde să-şi pună piciorul şi s-a întors la el în arcă, fiindcă pe faţa întregului pământ mai era încă apă. [Nóe] şi-a întins mâna, l-a luat şi l-a adus la el în arcă. 10 A aşteptat alte şapte zile şi a trimis din nou porumbelul din arcă. 11 Spre seară, porumbelul s-a întors la el având în cioc o ramură de măslin ruptă de curând. Nóe a ştiut atunci că apele s-au scurs de pe pământ. 12 A aşteptat alte şapte zile şi a trimis porumbelul, care nu s-a mai întors la el.

13 În anul şase sute unu al vieţii lui Nóe, în luna întâi, în prima [zi] a lunii, apele secaseră de pe pământ. Nóe a dat la o parte acoperişul arcei şi s-a uitat şi, iată, faţa pământului era uscată. 14 În luna a doua, în a douăzeci şi şaptea zi a lunii, pământul era uscat.

Ieşirea din arcă

15 Atunci Dumnezeu i-a vorbit lui Nóe, zicând: 16 „Ieşiți din arcă, tu şi soţia ta, fiii tăi şi soţiile fiilor tăi cu tine! 17 Toate vieţuitoarele de orice fel care sunt cu tine, păsările, animalele, toate târâtoarele care se târăsc pe pământ, fă-le să iasă împreună cu tine: să mişune pe pământ, să fie rodnice şi să se înmulţească pe pământ”! 18 Şi a ieşit Nóe cu fiii săi, cu soţia sa şi cu soţiile fiilor săi care erau împreună cu el. 19 Toate vieţuitoarele, toate târâtoarele, toate păsările şi tot ce se târăște pe pământ, după speciile lor, au ieşit din arcă.

Încheierea naraţiunii potopului

20 Nóe a zidit un altar Domnului. A luat din toate animalele curate şi din toate păsările curate şi le-a adus arderi de tot pe altar. 21 Domnul a mirosit mireasma plăcută. A zis Domnul în inima lui: „Nu voi mai blestema niciodată pământul din cauza omului. Căci gândurile inimii omului sunt rele din tinereţea lui; şi nu voi mai lovi toate vieţuitoarele aşa cum am făcut.

22 În toate zilele până când va dăinui pământul, semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea nu vor înceta”.

sursa https://bibliacatolica.ro/