Cuvântul Domnului

  Lecturi: Fapte 4,32-35 1Ioan 5,1-6 Ioan 20,19-31 Duminica a II-a după Paşte (Anul B) Astăzi celebrăm Duminica Divinei Îndurări. Dacă aţi ascultat cu atenţie rugăciunile şi lecturile, aţi văzut de ce a doua Duminică a Paştelui are acest nume. Rugăciunea de deschidere i se adresează Tatălui numindu-l “Dumnezeu al Îndurării”. În psalm am repetat de câteva ori: “îndurarea sa este veşnică”. Pe lângă menţionarea cuvântului, lecturile ilustrează îndurarea în acţiune. Dar înainte să ne îndreptăm atenţia spre lecţiile oferite de Scriptură, să ne întrebăm: ce înseamnă “îndurare”, “milă”? Să privim problema etimologic. La origine se află cuvântul latin “misericordia”, compus din două cuvinte. “Cordia” îl recunoaştem din cuvinte precum “cardiolog” sau “cardiac”: înseamnă inimă. A doua parte, “miseri”, se referă la suferinţă. Îndurarea, mila, înseamnă deci a avea o inimă pentru cei care suferă sau, mai precis, a avea o inimă dispusă să sufere pentru ceilalţi. Lecturile de astăzi ne...

  Duminica Floriilor (Anul B) Când Isus a intrat în Ierusalim spre a duce la bun sfârşit opera mântuirii prin Misterul Pascal, cei care îl cunoşteau, şi chiar copiii care nu-l cunoşteau decât din auzite, l-au primit cu osanale. Mulţi erau şi cei care se întrebau: Cine este acesta care vine călărind pe măgăruş?.. De ce vine?.. Ce vrea?.. Un copil de cinci ani îl tot întreba pe tatăl său, care era profesor universitar, de toate: De ce învaţă; de ce scrie; de ce nu se joacă; de ce şi alţi zeci de ce … Tatăl, ca să nu-l tot plictisească şi să-l lase în pace spre a-şi pregăti cursurile, a rupt o hartă şi i-a dat-o fiului zicând: Dacă reuşeşti să refaci harta, vom merge în excursie la munte. Ai aici bandă de lipit; mergi în camera vecină şi apucă-te de treabă! Spera să-l lase în pace câteva ore, dar numai după un sfert de oră, copilul se întorce biruitor, cu harta refăcută total şi bine, spre necazul tatălui, care l-a întrebat: Cum ai reuşit atât de repede? Copilul răspunde: Am vă...

  Buna-Vestire Lecturi: Is 7,10-14; 8,10c Evr 10,4-10 Lc 1,26-38 Sărbătorim astăzi Solemnitatea Bunei Vestiri .  Este o sărbătoare a lui Cristos şi a Mariei. Este a lui Cristos pentru că Buna Vestire e momentul în care Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat. La Crăciun Biserica celebrează naşterea lui Isus, când prezenţa Mântuitorului devine vizibilă în ochii omenirii în persoana pruncului născut la Betleem. Dar Fiului lui Dumnezeu ia natura umană în momentul Bunei Vestiri. Este sărbătoarea Mariei pentru că Misterul Întrupării aparţine simultan tinerei fecioare din Nazaret, care din iubire a acceptat să coopereze la opera divină de mântuire prin primirea în sânul ei feciorelnic al Fiul lui Dumnezeu. Venirea lui Cristos în lumea noastră, Biserica vrea să o celebreze într-un mod deosebit. Acesta este motivul sărbătorii de astăzi. Într-adevăr e un moment unic în istoria omenirii şi în Istoria Mântuirii. Cel care e Dumnezeu îşi asumă natura umană pentru ca să răscumpere neascu...

A noua zecea dumnezeiască   Să nu poftești (…) nimic din ceea ce este al aproapelui tău (Ex 20, 17). Să nu dorești nici casa lui, nici ogorul lui, nici slujitorul sau slujnica lui, nici boul sau măgarul lui și nimic din ce este al lui (Dt 5, 21). Unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta (Mt 6, 21). Porunca a zecea o dublează și o completează pe a noua, care se referă la concupiscența trupului. Ea interzice poftirea bunului altuia, rădăcină a furtului, a jafului și a fraudei, pe care le interzice porunca a șaptea. „Pofta ochilor” (1 In 2, 16) duce la violența și nedreptatea interzise de porunca a cincea[1]. Cupiditatea, ca și desfrânarea, își află originea în idolatria interzisă în primele trei prescripții ale Legii[2]. Porunca a zecea se referă la intenția inimii; împreună cu a noua, rezumă toate preceptele Legii.I. Dezordinea poftelorApetitul sensibil ne înclină să dorim lucrurile plăcute pe care nu le avem. De exemplu, să dorim să mâncăm când ne e foame sau să ne încălzim câ...

  Geneza            Capitolul 19 Distrugerea Sodómei 1 Cei doi îngeri au ajuns la Sodóma seara; Lot şedea la poarta Sodómei. Când i-a văzut, Lot s-a ridicat ca să-i întâmpine şi s-a prosternat cu faţa până la pământ. 2 Le-a zis: „Domnii mei, abateţi-vă, vă rog, pe la casa slujitorului vostru; poposiți [aici], spălaţi-vă picioarele; mâine vă veţi scula de dimineaţă şi veţi merge în drumul vostru!”. Ei au răspuns: „Nu, ci vom poposi în piaţă”. 3 El a stăruit mult pe lângă ei, până au venit, iar ei s-au abătut pe la el şi au intrat în casa lui. Le-a făcut un ospăț, a copt ázime şi ei au mâncat. 4 Dar mai înainte ca ei să se fi culcat, oamenii din cetate, bărbaţii din Sodóma, de la tânăr la bătrân, tot poporul din toate colţurile, au înconjurat casa. 5 L-au chemat pe Lot şi i-au zis: „Unde sunt bărbaţii care au intrat la tine în noaptea aceasta? Fă-i să iasă la noi ca să-i cunoaştem!”. 6 Atunci Lot a ieşit la ei la intrare şi a încuiat uşa după el 7 şi le-...

A noua poruncă dumnezeiască   Să nu poftești casa aproapelui tău. Să nu poftești femeia aproapelui tău, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui, și nimic din ceea ce este al aproapelui tău (Ex 20, 17). Oricine privește la o femeie, dorind-o, a și săvârșit adulter cu ea în inima sa (Mt 5, 28). Sfântul Ioan distinge trei tipuri de poftă sau concupiscență: pofta trupului, pofta ochilor și trufia vieții[1]. În tradiția catehezei catolice, porunca a noua interzice pofta trupească, iar a zecea – pofta după bunurile altora.„Concupiscența”, în sens etimologic, poate desemna orice formă vehementă de dorință omenească. Teologia creștină i-a dat sensul special al mișcării apetitului sensibil care se opune lucrării rațiunii omenești. Sfântul Apostol Paul o identifică cu revolta „cărnii” împotriva „spiritului”[2]. Ea vine din neascultarea primului păcat[3]. Dereglează facultățile morale ale omului și, fără a fi în sine o greșeală, îl înclină să săvârșească păcate[4].În...

  A opta poruncă dumnezeiască   Să nu dai mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău (Ex 20, 16). S-a zis celor de demult: „Să nu juri strâmb, ci să-ți împlinești juruințele față de Domnul” (Mt 5, 33). Porunca a opta interzice falsificarea adevărului în relațiile cu alții. Această prescripție morală decurge din vocația poporului sfânt de a fi martor Dumnezeului său, care este și vrea adevărul. Încălcările adevărului exprimă, prin cuvinte sau fapte, un refuz de a se angaja în rectitudinea morală: ele sunt infidelități fundamentale față de Dumnezeu și, în acest sens, atacă temelia Legământului. Vechiul Testament atestă: Dumnezeu este izvorul oricărui adevăr. Cuvântul lui este adevăr[1]. Legea lui este adevăr[2]. „Adevărul lui dăinuie din neam în neam” (Ps 119, 90)[3]. Pentru că Dumnezeu este „Cel Adevărat” (Rom 3, 4), cei din Poporul său sunt chemați să trăiască întru adevăr[4].În Isus Cristos, adevărul lui Dumnezeu s-a manifestat în întregime. „Plin de har și de adevăr” (In ...

 A şaptea poruncă dumnezeiască   Să nu furi (Ex 20, 15; Dt 5, 19). Să nu furi (Mt 19, 18). Porunca a șaptea ne interzice să luăm sau să păstrăm bunul aproapelui pe nedrept și să-l păgubim pe aproapele, în orice fel, în bunurile sale. Ea prescrie dreptatea și iubirea în gestionarea bunurilor pământești și a roadelor muncii oamenilor. Cere în vederea binelui comun respectarea destinației universale a bunurilor și a dreptului la proprietatea privată. Viața creștină se străduiește să orânduiască bunurile acestei lumi spre Dumnezeu și spre iubirea frățească. Să nu furi” (Dt 5, 19). „Nici hoții, nici zgârciții,(…) nici hrăpăreții nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu” (1 Cor 6, 10). Porunca a șaptea prescrie practicarea dreptății și a iubirii în gestionarea bunurilor pământești și a roadelor muncii oamenilor. Bunurile creației sunt destinate întregului neam omenesc. Dreptul la proprietatea privată nu desființează destinația universală a bunurilor. Porunca a șaptea interzice furtul. ...

Geneza  Capitolul 13 Despărţirea dintre Abrahám şi Lot 1 Abrám s-a suit din Egipt spre Négheb, el, soţia sa şi tot ce avea, împreună cu Lot. 2 Abrám era foarte bogat în turme, argint şi aur. 3 A mers din loc în loc, din Négheb până la Bétel, până la locul unde fusese cortul lui la început, între Bétel şi Ái, 4 în locul unde făcuse altarul mai înainte. Şi acolo Abrám a invocat numele Domnului. 5 Dar şi Lot, care mergea cu Abrám, avea turme, cirezi şi corturi. 6 Ţinutul acela nu era în stare să-i țină ca să locuiască împreună, pentru că averile lor erau mari şi nu puteau să locuiască împreună. 7 Şi a fost ceartă între păstorii turmei lui Abrám şi păstorii turmei lui Lot. Canaaneénii şi ferezéii locuiau pe atunci în ţară. 8 Abrám i-a spus lui Lot: „Să nu fie ceartă între mine şi tine, între păstorii mei şi păstorii tăi, căci noi suntem fraţi! 9 Nu este, oare, toată ţara înaintea ta? Desparte-te, te rog, de mine! Dacă tu [o iei] la stânga, eu [o iau] la dreapta; dacă tu [o iei] la drea...

 A şasea poruncă dumnezeiască Ce spune a șasea poruncă dumnezeiască? A șasea poruncă dumnezeiască spune: "Să nu faci fapte necurate"; în alte variante: "Să nu fii desfrânat", "Să nu comiți adulter". Ce ne poruncește Dumnezeu prin porunca a șasea? Prin porunca a șasea Dumnezeu ne poruncește să trăim în castitate, adică să fim curați în toate vorbele și faptele noastre. Ce înseamnă castitatea? Dar desfrânarea? Castitatea înseamnă a-ți trăi sexualitatea (masculină sau feminină) după planul lui Dumnezeu, potrivit vârstei și stării de viață. Desfrânarea este opusul: a-ți trăi dezordonat (neînfrânat) sexualitatea. Care sunt păcatele condamnate de porunca a șasea? Printre păcatele împotriva castității (curăției) condamnate de porunca a șasea se numără: nerespectarea intimității trupului nostru sau al altor persoane; îmbrăcarea în ținute indecente sau provocatoare; asistarea sau participarea la discuții indecente; cuvintele, gesturile și comportamentele indecente ...

  Lecturi: 2 CRONICI 36,14-16 14 Chiar şi toate căpeteniile preoţilor şi poporul au înmulţit infidelităţile, după lucrurile abominábile ale popoarelor. Au profanat casa Domnului, pe care o sfinţise în Ierusalím. 15 Domnul Dumnezeul părinţilor lor i-a trimis la ei pe mesagerii săi ca să-i trezească şi să-i trimită, pentru că îi era milă de poporul său şi de lăcaşul său. 16 Dar ei şi-au bătut joc de trimişii lui Dumnezeu, i-au dispreţuit cuvintele şi i-au luat în râs pe profeţii lui, până când a venit mânia Domnului asupra poporului său şi nu a mai fost leac. 19-36 19 Au ars casa lui Dumnezeu, au dărâmat zidul Ierusalímului; au ars în foc toate clădirile sale şi a nimicit toate obiectele sale preţioase. 20 Pe cei care au scăpat de sabie, Nabucodonosór i-a dus captivi în Babilón. Ei i-au fost sclavi lui şi ai fiilor săi până la stăpânirea regatului perşilor, 21 ca să se împlinească cuvântul Domnului [rostit] prin gura lui Ieremía, până când ţara îşi va ispăşi [zilele] sale de sabát; ...