Geneza
Capitolul 17
Alianţa şi circumcizia
1 Când Abrám avea nouăzeci şi nouă de ani, Domnul i-a apărut lui Abrám şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic:
Umblă în fața mea şi fii integru! 2 Voi pune alianța mea între mine şi tine şi te voi înmulţi foarte mult”.
3 Abrám a căzut cu faţa [la pământ] şi Dumnezeu i-a vorbit: 4 „Iată, eu [închei] alianţa mea cu tine: vei fi tatăl unei mulţimi de popoare. 5 Nu te vei mai numi, de acum încolo, Abrám, ci numele tău va fi Abrahám, fiindcă te-am pus ca tată al unei mulţimi de popoare.
6 Te voi face rodnic nespus de mult; din tine voi face neamuri şi regi vor ieşi din tine. 7 Voi pune alianța mea între mine şi tine şi sămânţa ta după tine, din neam în neam: o alianță veșnică. Eu voi fi Dumnezeu pentru tine şi pentru descendenţa ta după tine. 8 Vă voi da ţie şi descendenţei tale după tine o ţară în care să locuieşti ca străin, toată ţara Canaán ca stăpânire veşnică. Eu voi fi pentru ei Dumnezeu”.
9 Dumnezeu i-a zis lui Abrahám: „Tu să păzeşti alianța mea, tu şi urmaşii tăi după tine, din neam în neam! 10 Aceasta este alianța pe care s-o păziţi, cea dintre mine şi voi şi descendența ta după tine: să fie tăiaţi împrejur toţi cei dintre voi de parte bărbătească!”. 11 Să vă tăiaţi împrejur carnea prepuţului vostru! [Acesta] să fie semnul alianței dintre mine şi voi! 12 La opt zile, orice copil de parte bărbătească dintre voi să fie tăiat împrejur, neam din neamul vostru, fie că este născut în casă, fie că este cumpărat cu argint de la orice străin care nu este din descendența ta! 13 Va trebui tăiat împrejur atât cel născut în casa ta, cât şi cel cumpărat cu argintul tău. Astfel, alianţa mea în carnea voastră va fi o alianţă veşnică. 14 Un necircumcis, unul de parte bărbătească ce nu a fost tăiat împrejur în carnea prepuţului lui, sufletul acela să fie nimicit din poporul său: a călcat alianța mea!”.
15 Dumnezeu i-a vorbit lui Abrahám: „Pe Sarái, soţia ta, nu o vei mai numi cu numele Sarái, pentru că numele ei va fi Sára. 16 Eu o voi binecuvânta şi îţi voi da un fiu din ea, o voi binecuvânta şi din ea voi face neamuri şi regi de popoare vor fi din ea”. 17 Abrahám a căzut cu faţa la pământ şi a râs, zicând în inima lui: „Unui om de o sută de ani i se pot, oare, naşte [copii] şi Sára la nouăzeci de ani mai poate naşte?”. 18 Abrahám i-a spus lui Dumnezeu: „O, de-ar fi Ismaél înaintea ta!”. 19 Dar Dumnezeu a zis: „Nu, Sára, soţia ta, îţi va naşte un fiu şi tu îi vei da numele de Isáac. Eu voi încheia alianţa mea cu el, o alianţă veşnică pentru descendența sa după el. 20 Şi cu privire la Ismaél te-am ascultat. Iată, îl binecuvântez; îl voi face rodnic şi îl voi înmulţi foarte mult; el va da naştere la doisprezece principi şi voi face din el un popor mare. 21 Dar alianţa mea o voi încheia cu Isáac, pe care Sára ţi-l va naşte la anul pe vremea aceasta!”. 22 Când a terminat de vorbit cu el, Dumnezeu s-a înălţat de la Abrahám.
23 Abrahám l-a luat pe Ismaél, fiul său, pe toţi cei ce se născuseră în casa lui şi pe toţi cei cumpăraţi cu argintul lui, pe toţi cei de parte bărbătească dintre oamenii din casa lui Abrahám şi a tăiat împrejur carnea prepuţului lor chiar în ziua aceea, aşa cum îi spusese Dumnezeu. 24 Abrahám era de nouăzeci şi nouă de ani când a fost tăiat împrejur în carnea prepuţului său. 25 Ismaél, fiul său, era de treisprezece ani când a fost tăiat împrejur în carnea prepuţului său. 26 În aceeaşi zi au fost tăiaţi împrejur Abrahám şi Ismaél, fiul său. 27 Şi toţi bărbaţii din casa lui, cei născuţi în casă sau cumpăraţi cu argint de la străini au fost tăiaţi împrejur împreună cu el.
Geneza 18
Dumnezeu la Mamré
1 Domnul i s-a arătat [lui Abrahám] la terebinţii din Mamré pe când el şedea la intrarea în cort, în timpul arşiţei zilei. 2 Şi-a ridicat ochii, a privit şi, iată, trei bărbaţi stăteau în picioare aproape de el. I-a văzut şi a alergat de la intrarea în cort ca să-i întâmpine şi s-a prosternat până la pământ 3 şi a zis: „Doamne, dacă am aflat har în ochii tăi, nu trece pe lângă slujitorul tău! 4 Să se aducă puţină apă! Vă veţi putea spăla picioarele şi să vă întindeți sub copac. 5 Eu voi lua o bucată de pâine ca să vă întăriți, apoi veți trece mai departe, de vreme ce aţi trecut pe la slujitorul vostru”. Ei i-au zis: „Fă aşa cum ai spus!”.
6 Abrahám s-a dus în grabă la Sára, în cort, şi i-a zis: „Ia repede trei măsuri din făina aleasă, frământă şi fă turte!”. 7 Abrahám a alergat la cireadă, a luat un viţel fraged şi bun şi l-a dat servitorului care s-a grăbit să-l pregătească. 8 A luat unt, lapte şi viţelul pe care îl pregătise şi le-a pus înaintea lor, iar ei au mâncat în timp ce el stătea lângă ei sub copac.
9 Ei l-au întrebat: „Unde este Sára, soţia ta?”. El le-a răspuns: „Iat-o în cort!”. 10 Şi a spus: „Mă voi întoarce la tine la anul pe vremea aceasta şi atunci Sára, soţia ta, va avea un fiu”. Sára asculta la intrarea în cort, fiind în spatele lui. 11 Abrahám şi Sára erau bătrâni, ajunși [înaintați] în zile, iar Sárei îi încetase rânduiala femeilor. 12 Sára a râs în sine, zicându-şi: „Acum că m-am trecut, voi mai avea plăcere?. Şi stăpânul meu este bătrân”. 13 Domnul i-a zis lui Abrahám: „Pentru ce a râs Sára, zicând: «Oare voi naşte cu adevărat, aşa bătrână cum sunt?». 14 Oare este vreun lucru prea minunat pentru Domnul? La timpul hotărât, [la anul] pe vremea aceasta, mă voi întoarce la tine şi Sára va avea un fiu”. 15 Sára a tăgăduit, zicând: „N-am râs”. Căci îi era frică. Dar acela a zis: „Ba ai râs!”.
Mijlocirea lui Abrahám pentru Sodóma
16 Bărbaţii s-au ridicat de acolo şi au privit spre Sodóma, iar Abrahám a mers cu ei ca să le dea drumul. 17 Domnul a zis: „Oare îi voi ascunde lui Abrahám ceea ce am de gând să fac? 18 Deoarece Abrahám va deveni un neam mare şi puternic şi vor fi binecuvântate în el toate neamurile pământului, 19 căci l-am ales ca el să lase poruncă fiilor săi şi casei sale de după el să păstreze calea Domnului şi să facă dreptate şi judecată, pentru ca Domnul să ducă la îndeplinire ceea ce i-a spus lui Abrahám”. 20 Domnul a zis: „Strigătul [împotriva] Sodómei şi Gomórei s-a mărit şi păcatul lor este foarte greu. 21 De aceea voi coborî să văd dacă purtarea lor corespunde cu strigătul ei ajuns până la mine; iar de nu, voi şti [ce să fac]”.
22 Bărbaţii s-au întors de acolo şi au mers spre Sodóma, în vreme ce Abrahám stătea [încă] înaintea Domnului. 23 Abrahám s-a apropiat şi i-a zis: „Oare îl vei nimici pe cel drept împreună cu cel nelegiuit? 24 Poate că se află cincizeci de drepţi în cetate; oare îi vei nimici şi nu vei suporta locul pentru cei cincizeci de drepţi care sunt în ea? 25 Departe de tine să faci un lucru ca acesta: să-l faci pe cel drept să moară împreună cu cel nelegiuit şi să fie cu cel drept cum este cu cel nelegiuit! Departe de tine! Oare judecătorul întregului pământ nu va face judecată?”. 26 Domnul i-a răspuns: „Dacă voi găsi în Sodóma, în cetate, cincizeci de drepţi, voi suporta tot locul de dragul lor!”.
27 Abrahám a reluat: „Iată, am îndrăznit să vorbesc cu Domnul eu, care sunt praf şi cenuşă! 28 Poate că din cincizeci de drepţi vor lipsi cinci. Vei nimici pentru cei cinci toată cetatea?”. I-a răspuns: „N-o voi nimici dacă voi găsi acolo patruzeci şi cinci”. 29 Abrahám a continuat să vorbească şi a zis: „Poate că se vor găsi acolo patruzeci”. I-a răspuns: „Nu o voi face de dragul celor patruzeci”.
30 A zis: „Să nu se mânie Domnul meu dacă voi mai vorbi! Poate că se vor găsi acolo treizeci!”. A răspuns: „Nu o voi face dacă voi găsi acolo treizeci!”. 31 [Abrahám] a zis: „Iată, am îndrăznit să mai vorbesc Domnului meu. Poate se vor găsi acolo douăzeci!”. A răspuns: „Nu o voi distruge de dragul celor douăzeci!”. 32 A zis: „Să nu se mânie Domnul meu dacă voi mai vorbi o singură dată! Poate se vor găsi acolo zece!”. A răspuns: „Nu o voi nimici de dragul celor zece!”.
33 Când Domnul a terminat de vorbit cu Abrahám a plecat, iar Abrahám s-a întors acasă.
sursa BibliaCatolica
Comentarii
Trimiteți un comentariu