Pătimirea Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca (22,14-23,56)

 

Pătimirea Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca (22,14-23,56).

 

 E.22,14 Când a venit ceasul, Isus s-a aşezat la masă împreună cu apostolii. 15Şi le-a spus: +. „Atât de mult am dorit să mănânc Paştele acesta cu voi înainte de pătimirea mea! 16 Căci vă spun că nu-l voi mai mânca până când nu se va împlini în împărăţia lui Dumnezeu”. E.17 Şi, luând potirul, a mulţumit şi a spus: +. „Luaţi acesta şi împărţiţi între voi! 18 Căci vă spun că nu voi mai bea de acum din rodul viţei până când va veni împărăţia lui Dumnezeu”. Faceţi aceasta în amintirea mea. E.19 Şi, luând pâinea, a mulţumit, a frânt-o şi le-a dat-o, spunând: +. „Acesta este trupul meu dăruit pentru voi. Faceţi aceasta în amintirea mea!” E.20 La fel a făcut cu potirul după cină, zicând: +. „Acest potir este noua alianţă în sângele meu, vărsat pentru voi. Vai acelui om prin care este trădat Fiul Omului. 21 Dar iată, mâna celui care mă trădează este cu mine pe masă, 22 căci Fiul Omului merge după cum a fost stabilit, dar vai acelui om prin care este trădat!” E.23 Atunci ei au început să se întrebe unii pe alţii care dintre ei ar fi cel ce avea să o facă. Eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujeşte. 24 S-a iscat între ei o neînţelegere: care dintre ei ar putea fi socotit cel mai mare. 25 Dar el le-a zis:

 

 

+. „Regii neamurilor domină peste ele, iar cei care-şi exercită autoritatea asupra lor sunt numiţi binefăcători. 26 Însă voi nu fiţi aşa, dar cel mai mare dintre voi să devină precum cel mai tânăr, iar cel care conduce, precum cel care slujeşte. 27 Căci cine este mai mare: cel care stă la masă sau cel care serveşte? Oare nu cel care stă la masă? Însă eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujeşte. 28 Voi sunteţi cei care aţi rămas cu mine în încercările mele. 29Şi eu rânduiesc pentru voi o împărăţie aşa cum Tatăl a rânduit pentru mine, 30 ca să mâncaţi şi să beţi la masă cu mine în împărăţia mea şi să vă aşezaţi pe tronuri judecând cele douăsprezece triburi ale lui Israel”. Când te vei fi întors, întăreşte-i pe fraţii tăi. +.31 „Simon, Simon, iată, Satana a cerut ca să vă cearnă ca pe grâu; 32eu însă m-am rugat pentru tine, ca să nu piară credinţa ta; iar tu, când te vei fi întors, întăreşte-i pe fraţii tăi!” E.33 El i-a spus: A. „Doamne, sunt gata să merg cu tine şi la închisoare, şi la moarte”. E.34 Dar el i-a zis: +. „Îţi spun ţie, Petru, că astăzi nu va cânta cocoşul până când vei nega de trei ori că mă cunoşti”. Ceea ce este scris despre mine este gata să se împlinească. E.35 Apoi le-a spus: +. „Când v-am trimis fără pungă, desagăşi încălţăminte, aţi dus oare lipsă de ceva?” E. I-au răspuns: A. „De nimic”. E. El le-a zis: +.36 „Acum însă, cine are pungă s-o ia; la fel şi desaga; iar cine nu are sabie să-şi vândă mantia şi să cumpere! 37 Căci vă spun că trebuie să se împlinească în mine ceea ce este scris: «A fost socotit în rândul celor

nelegiuiţi». Într-adevăr, ceea ce este scris despre mine este gata să se împlinească”. E.38 Dar ei i-au spus: A. „Doamne, iată aici două săbii!” E. Iar el le-a spus: +. „Destul!” În agonie, Isus se ruga cu multă stăruinţă. E.39 Apoi a ieşit şi a mers, ca de obicei, pe Muntele Măslinilor, iar discipolii îl urmau. 40 Fiind în acel loc, le-a spus: +. „Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită!” E.41 El s-a îndepărtat de ei ca la o aruncătură de piatrăşi, punându-se în genunchi, se ruga, spunând: +.42 „Tată, dacă vrei, îndepărtează potirul acesta de la mine, dar nu voinţa mea, ci a ta să fie!” E.43 Atunci i s-a arătat un înger din cer care l-a întărit. Şi, fiind în agonie, se ruga şi mai stăruitor, 44 iar sudoarea lui a devenit ca picăturile de sânge care cădeau pe pământ. 45 Când s-a ridicat de la rugăciune şi a venit la discipoli, i-a găsit dormind din cauza tristeţii 46şi le-a zis: +. „De ce dormiţi? Sculaţi-văşi rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită!” Iuda, cu un sărut îl trădezi pe Fiul Omului? E.46 Pe când mai vorbea încă, iată venea o mulţime, iar în fruntea ei venea cel numit Iuda, unul dintre cei doisprezece. El s-a apropiat de Isus ca să-l sărute. 48 Dar Isus i-a spus: +. „Iuda, cu un sărut îl trădezi pe Fiul Omului?” E.49 Cei care erau cu el, văzând ce avea să se întâmple, au spus: A. „Doamne, să lovim cu sabia?”

E.50Şi unul dintre ei l-a lovit pe servitorul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă. 51 Dar Isus, răspunzând, a spus: +. „Încetaţi! Până aici!” E.Şi, atingând urechea, l-a vindecat. 52 Apoi Isus a spus arhiereilor, gărzilor templului şi bătrânilor care au venit împotriva lui: +. „Aţi ieşit cu săbii şi cu ciomege ca la un tâlhar? 53 Când eram cu voi zi de zi în templu, nu v-aţi întins mâinile împotriva mea. Dar acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului”. Şi, ieşind, Petru a plâns amar. E.54 După ce l-au prins, l-au luat şi l-au dus în casa marelui preot, iar Petru îl urma de departe. 55Şi, aprinzând un foc în mijlocul curţii, s-au aşezat împreună. Petru s-a aşezat printre ei. 56 O servitoare, văzându-l aşezat lângă foc, l-a fixat cu privirea şi a spus: A. „Şi acesta era cu el”. E.57 Dar el a negat, zicând: A. „Femeie, nu-l cunosc”. 58E. După puţin timp, un altul l-a văzut şi i-a zis: A. „Şi tu eşti dintre ei”. E. Dar Petru a zis: A. „Omule, nu sunt”. E.59 După vreo oră, un altul insista, spunând: A. „Cu adevărat şi acesta era cu el, căci este galileean”. E. Însă Petru i-a zis: A.60 „Omule, nu ştiu ce spui”. E.Şi îndată, pe când încă mai vorbea, a cântat cocoşul. 61 Iar Domnul, întorcându-se, l-a privit fix pe Petru. Petru şi-a amintit de cuvântul Domnului, care îi spusese: „Înainte de a fi cântat astăzi cocoşul, mă vei renega de trei ori”. 62Şi, ieşind, a plâns amar. Profeţeşte-ne! Cine este cel care te-a lovit? E.63 Iar oamenii care-l păzeau îl batjocoreau şi-l loveau 64şi, acoperindu-i ochii, îl întrebau, spunând: A. „Profeţeşte-ne! Cine este cel care te-a lovit?” E.65Şi ziceau multe alte cuvinte de batjocură împotriva lui. L-au dus în Sinedriu. 66 Când s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii poporului, arhiereii şi cărturarii şi l-au adus la Sinedriul lor. 67Şi au zis: A. „Dacă tu eşti Cristos, spune-ne!” E. El le-a spus: +. „Chiar dacă v-aş spune, nu m-aţi crede, 68 iar dacă v-aş întreba, nu mi-aţi răspunde. 69 De acum însă, «Fiul Omului va fi aşezat la dreapta puterii lui Dumnezeu»”. E.70 Atunci toţi au spus: A. „Tu eşti deci Fiul lui Dumnezeu?” E. El le-a răspuns: +. „Voi spuneţi că eu sunt!” E.71 Atunci ei au zis: A. „Ce nevoie mai avem de mărturie? Căci noi înşine am auzit-o din gura lui”. E.23,1Şi, ridicându-se întreaga adunare, l-au dus la Pilat. Nu găsesc nicio vină în omul acesta.

Şi au început să-l acuze, spunând: P. „L-am găsit pe acesta instigând poporul nostru şi interzicându-ne săplătim tribut Cezarului şi spunând că el este Cristos, regele”. E.3 Atunci Pilat l-a întrebat: A. „Tu eşti regele iudeilor?” E. El, răspunzând, i-a zis: +. „Tu o zici”. E.4 Iar Pilat a spus arhiereilor şi mulţimii: A. „Nu găsesc nicio vină în omul acesta”. E.5 Dar ei insistau, spunând: P. „Răzvrăteşte poporul învăţând prin toată Iudeea, începând din Galileea şi până aici”. E.6 Când a auzit Pilat, a întrebat dacă omul este galileean, 7 iar când a aflat că este de sub autoritatea lui Irod, l-a trimis la Irod, care se afla şi el în zilele acelea în Ierusalim. Irod l-a batjocorit împreună cu soldaţii săi. 8 Văzându-l pe Isus, Irod s-a bucurat mult, căci de mult timp dorea să-l vadă, pentru că auzise despre el şi spera să vadă vreun semn făcut de el. 9 Aşadar, i-a pus multe întrebări, dar el nu-i răspundea. 10 Arhiereii şi cărturarii erau acolo şi-l acuzau cu înverşunare. 11 Irod împreună cu soldaţii săi, după ce l-au tratat cu dispreţ, l-au îmbrăcat într-o hainăstrălucitoare şi l-au trimis la Pilat. 12 În ziua aceea, Irod şi Pilat au devenit prieteni, căci mai înainte erau în duşmănie unul cu celălalt. Pilat l-a lăsat pe Isus la bunul lor plac. 13 Atunci Pilat i-a convocat pe arhierei, pe conducători şi poporul 14şi le-a spus: A. „L-aţi adus la mine pe omul acesta ca pe un instigator al poporului şi,

iată, judecându-l în faţa voastră, nu găsesc în omul acesta nicio vină de care îl acuzaţi. 15 De altfel, nici Irod, căci ni l-a trimis înapoi; iată, nu a făcut nimic vrednic de moarte! 16 Aşadar, după ce-l voi pedepsi, îl voi elibera”. E.17 De sărbătoarea Paştelui era necesar ca el să le elibereze pe cineva. 18 Atunci au început să strige împreună: P. „Ia-l pe acesta, eliberează-ni-l pe Baraba!” E.19 Acesta fusese aruncat în închisoare din cauza unei revolte făcute în cetate şi din cauza unei crime. 20 Pilat, voind să-l elibereze pe Isus, le-a vorbit din nou, 21 dar ei strigau: P. „Răstigneşte-l, răstigneşte-l!” E.22 Pentru a treia oară le-a spus: A. „Dar ce rău a făcut acesta? Nu am găsit în el nicio vină care să merite moartea. De aceea îl voi pedepsi şi-l voi elibera”. E.23 Dar ei insistau, cerând cu strigăte puternice ca el să fie răstignit. Şi strigătele lor predominau. 24 Atunci Pilat a decis să li se îndeplineascăcererea. 25 El l-a eliberat pe cel care fusese aruncat în închisoare pentru revoltăşi crimăşi pe care-l ceruseră, iar pe Isus l-a lăsat în voia lor. Fiicele Ierusalimului, nu mă plângeţi pe mine. E.26 Pe când îl duceau, l-au prins pe un oarecare Simon din Cirene, care venea de la câmp, şi i-au pus lui crucea ca s-o poarte după Isus. 27 Îl urma şi o mare mulţime de popor şi de femei care-şi băteau pieptul şi-l plângeau. 28 Întorcându-se către ele, Isus le-a spus: +. „Fiice ale Ierusalimului, nu mă plângeţi pe mine, ci mai degrabăplângeţi-vă pe voi şi pe copiii voştri! 29 Căci, iată, vor veni zile în care veţi spune: «Fericite cele sterile, cele care niciodată n-au născut şi pieptul care n-a alăptat!» 30 Atunci veţi începe «să spuneţi munţilor: Cădeţi peste noi! şi colinelor: Acoperiţi-ne!» 31 Căci dacă aşa fac ei cu lemnul cel verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?” E. 32 Împreună cu el mai erau duşi doi răufăcători ca să fie ucişi. Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac.

 Când au ajuns la locul numit „Craniul”, acolo i-au răstignit pe el şi pe răufăcători, unul la dreapta şi altul la stânga. 34 Atunci Isus a spus: +. „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” E. Apoi, ca să împartă hainele lui, au aruncat sorţii. 2Şi au început să-l acuze, spunând: P. „L-am găsit pe acesta instigând poporul nostru şi interzicându-ne săplătim tribut Cezarului şi spunând că el este Cristos, regele”. E.3 Atunci Pilat l-a întrebat: A. „Tu eşti regele iudeilor?” E. El, răspunzând, i-a zis: +. „Tu o zici”. E.4 Iar Pilat a spus arhiereilor şi mulţimii: A. „Nu găsesc nicio vină în omul acesta”. E.5 Dar ei insistau, spunând: P. „Răzvrăteşte poporul învăţând prin toată Iudeea, începând din Galileea şi până aici”. E.6 Când a auzit Pilat, a întrebat dacă omul este galileean, 7 iar când a aflat că este de sub autoritatea lui Irod, l-a trimis la Irod, care se afla şi el în zilele acelea în Ierusalim. Irod l-a batjocorit împreună cu soldaţii săi. 8 Văzându-l pe Isus, Irod s-a bucurat mult, căci de mult timp dorea să-l vadă, pentru că auzise despre el şi spera să vadă vreun semn făcut de el. 9 Aşadar, i-a pus multe întrebări, dar el nu-i răspundea. 10 Arhiereii şi cărturarii erau acolo şi-l acuzau cu înverşunare. 11 Irod împreună cu soldaţii săi, după ce l-au tratat cu dispreţ, l-au îmbrăcat într-o hainăstrălucitoare şi l-au trimis la Pilat. 12 În ziua aceea, Irod şi Pilat au devenit prieteni, căci mai înainte erau în duşmănie unul cu celălalt.

Pilat l-a lăsat pe Isus la bunul lor plac. 13 Atunci Pilat i-a convocat pe arhierei, pe conducători şi poporul 14şi le-a spus: A. „L-aţi adus la mine pe omul acesta ca pe un instigator al poporului şi, iată, judecându-l în faţa voastră, nu găsesc în omul acesta nicio vină de care îl acuzaţi. 15 De altfel, nici Irod, căci ni l-a trimis înapoi; iată, nu a făcut nimic vrednic de moarte! 16 Aşadar, după ce-l voi pedepsi, îl voi elibera”. E.17 De sărbătoarea Paştelui era necesar ca el să le elibereze pe cineva. 18 Atunci au început să strige împreună: P. „Ia-l pe acesta, eliberează-ni-l pe Baraba!” E.19 Acesta fusese aruncat în închisoare din cauza unei revolte făcute în cetate şi din cauza unei crime. 20 Pilat, voind să-l elibereze pe Isus, le-a vorbit din nou, 21 dar ei strigau: P. „Răstigneşte-l, răstigneşte-l!” E.22 Pentru a treia oară le-a spus: A. „Dar ce rău a făcut acesta? Nu am găsit în el nicio vină care să merite moartea. De aceea îl voi pedepsi şi-l voi elibera”. E.23 Dar ei insistau, cerând cu strigăte puternice ca el să fie răstignit. Şi strigătele lor predominau. 24 Atunci Pilat a decis să li se îndeplineascăcererea. 25 El l-a eliberat pe cel care fusese aruncat în închisoare pentru revoltăşi crimăşi pe care-l ceruseră, iar pe Isus l-a lăsat în voia lor. Fiicele Ierusalimului, nu mă plângeţi pe mine. E.26 Pe când îl duceau, l-au prins pe un oarecare Simon din Cirene, care venea de la câmp, şi i-au pus lui crucea ca s-o poarte după Isus. 27 Îl urma şi o mare mulţime de popor şi de femei care-şi băteau pieptul şi-l plângeau. 28 Întorcându-se către ele, Isus le-a spus: +. „Fiice ale Ierusalimului, nu mă plângeţi pe mine, ci mai degrabăplângeţi-vă pe voi şi pe copiii voştri! 29 Căci, iată, vor veni zile în care veţi spune: «Fericite cele sterile, cele care niciodată n-au născut şi pieptul care n-a alăptat!» 30 Atunci veţi începe «să spuneţi munţilor: Cădeţi peste noi! şi colinelor: Acoperiţi-ne!» 31 Căci dacă aşa fac ei cu lemnul cel verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?” E.32 Împreună cu el mai erau duşi doi răufăcători ca să fie ucişi. Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac. 33 Când au ajuns la locul numit „Craniul”, acolo i-au răstignit pe el şi pe răufăcători, unul la dreapta şi altul la stânga. 34 Atunci Isus a spus: +. „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” E. Apoi, ca să împartă hainele lui, au aruncat sorţii. Acesta este regele iudeilor. 35 Poporul stătea şi privea. Căpeteniile îşi băteau joc de el zicând: P. „Pe alţii i-a salvat; să se salveze şi pe sine, dacă este Cristos, alesul lui Dumnezeu”. E. 36 Îl luau în râs şi soldaţii. Ei se apropiau să-i dea oţet37şi ziceau: P. „Dacă tu eşti regele iudeilor, salvează-te pe tine însuţi!” E. 38 Deasupra lui era o inscripţie în greceşte, latineşte şi evreieşte: „Acesta este regele iudeilor”. Astăzi vei fi cu mine în paradis. 39 Unul dintre răufăcătorii răstigniţi îl insulta pe Isus, zicându-i: A. „Oare, nu eşti tu Cristos? Salvează-te pe tine însuţi şi pe noi”. E. 40 Dar celălalt, răspunzând, îl mustra: A. „Nu te temi de Dumnezeu, tu care eşti condamnat ca şi el? 41 Pentru noi pedeapsa e meritată, căci primim cele cuvenite pentru faptele noastre; acesta însă nu a făcut nici un rău”. E. 42 Apoi a adăugat:

A. 43 „Isuse, aminteşte-ţi de mine, când vei veni în împărăţia ta”. E. Isus i-a spus: +. „Îţi spun adevărul: astăzi vei fi cu mine în paradis”. Tată, în mâinile tale încredinţez sufletul meu. E. 44 Era cam pe la ora a şasea şi s-a făcut întuneric peste tot pământul până la ceasul al nouălea, 45 căci soarele s-a întunecat. Catapeteasma templului s-a rupt în două. 46 Isus a strigat cu glas puternic: +. „Tată, în mâinile tale îmi încredinţez sufletul”. E. Şi spunând aceasta şi-a dat duhul. (Aici se îngenuncheazăşi se face o mică pauză). 47 Sutaşul, văzând cele întâmplate, l-a preamărit pe Dumnezeu zicând: A. „Într-adevăr, omul acesta a fost drept”. E. 48 Întreaga mulţime care venise la această privelişte, văzând cele întâmplate, se întorcea bătându-şi pieptul. 49 Toţi cunoscuţii lui Isus stăteau la distanţă; la fel şi femeile care îl însoţiseră din Galileea, priveau cele ce se petreceau. Iosif a aşezat trupul lui Isus într-un mormânt.50 Atunci a sosit un bărbat cu numele Iosif, membru al Sinedriului; acestaera un om bun şi drept.51 El nu fusese de acord cu planul şi cu fapta lor; era din Arimateea, oraş din Iudeea, şi aştepta împărăţia lui Dumnezeu. 52S-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Isus. 53 Apoi l-a coborât de pe cruce, l-a înfăşurat într-un giulgiu şi l-a aşezat într-un mormânt săpat în piatră, în care nimeni nu fusese pus. 54 Era vineri şi se aprinseseră luminile pentru celebrarea sâmbetei. 55 Femeile care veniseră cu Isus din Galileea, au mers după Iosif; au văzut mormântul şi cum a fost pus trupul lui.56 Apoi s-au întors şi au pregătit miresme şi parfumuri, iar sâmbătă s-au odihnit conform Legii.