Citirea zilnica a Bibliei - CARTEA GENEZEI Capitolul 23 si 24

Geneza

           Capitolul 23

Mormântul patriarhilor de la Macpéla; moartea Sárei

1 Viaţa Sárei a fost de o sută douăzeci şi şapte de ani. Aceştia au fost anii vieţii Sárei. 2 Sára a murit în Chiriát-Árba, adică Hebrón, în ţara Canaán. Abrahám a venit să o jelească pe Sára şi să o plângă.

3 Abrahám s-a ridicat din fața moartei sale, a vorbit cu fiii lui Het, zicându-le: 4 „Eu sunt străin şi pribeag printre voi; daţi-mi proprietatea unui mormânt ca s-o pot îngropa pe moarta mea înaintea mea!”. 5 Fiii lui Het i-au răspuns lui Abrahám, zicându-i: 6 „Ascultă-ne, domnule! Tu eşti un principe al lui Dumnezeu în mijlocul nostru; îngroapă-ţi moarta în cel mai ales dintre mormintele noastre! Niciunul dintre noi nu se va opune să-ţi îngropi moarta în mormântul lui”.

7 Abrahám s-a ridicat şi s-a prosternat înaintea poporului ţării, adică înaintea fiilor lui Het. 8 Şi le-a vorbit, zicându-le: „Dacă vreţi din inimă să-mi îngrop moarta dinaintea mea, ascultaţi-mă şi interveniţi pentru mine pe lângă Efrón, fiul lui Ţóhar, 9 ca să-mi dea peştera Macpéla, care e a lui şi care este la marginea câmpului său; să mi-o dea pe arginți ca proprietate pentru mormânt în mijlocul vostru!”. 10 Efrón locuia în mijlocul fiilor lui Het. Şi Efrón, hetéul, i-a răspuns lui Abrahám în [auzul] urechilor fiilor lui Het şi al tuturor celor ce treceau prin poarta cetăţii lui, zicând: 11 „Nu, domnul meu, ascultă-mă! Îţi dau câmpul şi-ţi dau şi peştera care este în el. Ţi le dăruiesc în faţa fiilor poporului meu. Îngroapă-ţi moarta!”.

12 Abrahám s-a prosternat înaintea poporului ţării. 13 Şi i-a spus lui Efrón în auzul poporului ţării: „O, numai dacă ai vrea să mă asculţi! Îţi dau preţul ogorului: primeşte-l de la mine şi-mi voi îngropa moarta acolo!”. 14 Efrón i-a răspuns astfel lui Abrahám, zicându-i: 15 „Domnul meu, ascultă-mă! Un pământ de patru sute de sícli din argint, ce este aceasta între mine şi tine? Îngroapă-ţi, deci, moarta!”. 16 Abrahám l-a ascultat pe Efrón. Abrahám i-a cântărit lui Efrón argintul despre care vorbise în [auzul] urechilor fiilor lui Het: patru sute de sícli din argint, după greutatea care trece printre negustori.

17 Ogorul lui Efrón care se afla în Macpéla, care este faţă în faţă cu Mamré, ogorul şi peştera din el şi toţi copacii care se aflau în ogor şi în toate hotarele lui de jur împrejur 18 [au intrat] între cele dobândite de Abrahám în fața fiilor lui Het şi a tuturor celor care au venit la poarta cetăţii. 19 După aceasta, Abrahám a îngropat-o pe Sára, soţia sa, în peştera din ogorul Macpéla, care este faţă în faţă cu Mamré, adică Hebrón, în ţara Canaán. 20 Ogorul şi peştera din el au trecut în stăpânirea lui Abrahám, ca proprietate de mormânt, de la fiii lui Het.

Geneza capitol 24

Căsătoria lui Isáac cu Rebéca

1 Abrahám era bătrân şi înaintat în zile. Domnul îl binecuvântase pe Abrahám în toate. 2 Abrahám i-a zis celui mai bătrân servitor din casa lui, cel care guverna tot ce avea el: „Pune-ţi mâna sub coapsa mea!. 3 Te voi pune să juri pe Domnul Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului că nu-i vei lua fiului meu o soţie dintre fiicele canaaneénilor în mijlocul cărora locuiesc eu, 4 ci vei merge în ţara mea, la rudele mele şi vei lua o soţie pentru fiul meu Isáac!”. 5 Servitorul i-a zis: „Şi dacă femeia nu va fi de acord să vină cu mine în această ţară, atunci să-l duc pe fiul tău în ţara din care ai ieşit?”. 6 Abrahám i-a răspuns: „Ai grijă ca nu cumva să-l faci pe fiul să se întoarcă acolo! 7 Domnul Dumnezeul cerului, care m-a luat din casa tatălui meu şi din casa rudelor mele, care mi-a spus şi mi-a jurat, zicând: «Descendenței tale le voi da această ţară», el îl va trimite pe îngerul său înaintea ta şi tu vei lua de acolo o soţie pentru fiul meu. 8 Dacă femeia nu va fi de acord să vină cu tine, vei fi eliberat de acest jurământ. Numai să nu-l faci pe fiul meu să se întoarcă acolo!”. 9 Servitorul şi-a pus mâna sub coapsa lui Abrahám, stăpânul său, şi i-a jurat cu privire la acest lucru. 10 Servitorul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său şi a plecat având cu el [lucruri] din toate bunurile stăpânului său. S-a ridicat şi a plecat în Arám-Naharáim, în cetatea lui Nahór. 11 Şi a făcut cămilele să îngenuncheze în afara cetăţii, lângă o fântână cu apă, la vremea când ies femeile [să scoată apă]. 12 Şi a zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Abrahám, te rog, fă să se întâmple [să am noroc] astăzi şi arată îndurare faţă de stăpânul meu, Abrahám! 13 Iată, eu stau lângă izvorul de apă şi fiicele oamenilor din cetate ies să scoată apă!

14 Fata căreia îi voi zice: «Înclină-ţi, te rog, urciorul ca să beau!» şi care va răspunde: «Bea şi voi adăpa şi cămilele tale», ea să fie aceea pe care ai rânduit-o pentru servitorul tău Isáac! Şi prin aceasta voi cunoaşte că ai arătat îndurare față de stăpânul meu”.

15 Înainte de a termina el de vorbit, iată, Rebéca, născută din Betuél, fiul Mílcăi, soţia lui Nahór, fratele lui Abrahám, a ieşit cu urciorul pe umărul ei. 16 Fata era foarte frumoasă la chip; era fecioară şi nu o cunoscuse încă bărbat. Ea a coborât la izvor, şi-a umplut urciorul şi urca [înapoi]. 17 Servitorul a alergat în întâmpinarea ei şi a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din urciorul tău!”. 18 Şi ea a zis: „Bea, domnul meu”. Şi s-a grăbit şi a coborât urciorul pe braţul ei şi i-a dat să bea. 19 Când a terminat să-i dea să bea, a zis: „Am să scot apă şi pentru cămilele tale până vor termina de băut”. 20 S-a grăbit şi a golit urciorul în adăpătoare şi a alergat iarăşi la fântână ca să scoată apă. Şi a scos pentru toate cămilele lui. 21 Omul o măsura din priviri în tăcere ca să vadă dacă Domnul a făcut să-i reuşească sau nu călătoria.

22 Când cămilele au terminat de băut, omul a luat un inel din aur, de greutatea unei jumătăţi de [síclu], şi două brăţări pentru mâinile ei în greutate de zece [sícli] din aur. 23 Şi a zis: „A cui fată eşti tu? Fă-mi cunoscut, te rog, este loc pentru noi în casa tatălui tău ca să poposim [peste noapte]!”. 24 Ea i-a răspuns: „Eu sunt fiica lui Betuél, fiul pe care Mílca i l-a născut lui Nahór”. 25 I-a zis: „Paie şi nutreţ sunt din belşug la noi şi este şi loc să poposiți [peste noapte]”. 26 Atunci omul s-a plecat şi l-a adorat pe Domnul 27 şi a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul stăpânului meu, Abrahám, care nu a abandonat bunăvoinţa şi adevărul faţă de stăpânul meu! În drumul meu, Domnul m-a condus la casa fraţilor stăpânului meu”. 28 Fata a alergat şi a făcut cunoscute în casa mamei sale toate acestea. 29 Rebéca avea un frate numit Lában; Lában a alergat afară la omul acela, la izvor, 30 când a văzut inelul şi brăţările pe mâinile surorii sale şi când a auzit cuvintele Rebécăi, sora sa, spunând: „Aşa mi-a vorbit omul acela”. A venit, deci, la omul acela care stătea cu cămilele lângă izvor 31 şi a zis: «Vino, binecuvântatul Domnului! De ce stai afară? Eu am pregătit casa şi loc pentru cămile»”. 32 Omul a intrat în casă şi a despovărat cămilele. [Lában] a dat paie şi nutreţ cămilelor şi apă de spălat pentru picioarele lui şi pentru picioarele oamenilor care erau cu el.

33 I s-a pus înainte să mănânce, dar el a zis: „Nu voi mânca până nu voi spune ce am de spus”. Şi [Lában] a zis: „Spune!”. 34 [Slujitorul] a zis: „Eu sunt servitorul lui Abrahám. 35 Domnul l-a binecuvântat mult pe stăpânul meu şi el a devenit mare. I-a dat turme și cirezi, argint şi aur, servitori şi servitoare, cămile şi măgari. 36 Sára, soţia stăpânului meu, i-a născut la bătrâneţea ei un fiu stăpânului meu şi lui i-a dat el tot ce are. 37 Stăpânul meu m-a pus să jur şi a zis: «Să nu iei fiului meu o soţie dintre fiicele canaaneénilor, în ţara cărora locuiesc, 38 ci să te duci la casa tatălui meu şi la familia mea ca să iei o soţie pentru fiul meu!». 39 Eu am zis stăpânului meu: «Poate că femeia nu va veni cu mine». 40 El mi-a zis: «Domnul, în fața căruia umblu, va trimite pe îngerul său cu tine şi va face să reuşeşti în drumul tău şi vei lua fiului meu o soţie din familia mea şi din casa tatălui meu. 41 Atunci vei fi eliberat de blestemul meu, când te vei duce la familia mea; şi dacă nu ţi-o vor da, vei fi eliberat de blestemul meu». 42 Am ajuns azi la izvor şi am zis: «Doamne, Dumnezeul stăpânului meu, Abrahám, dacă vei face să reuşesc în drumul pe care merg astăzi, 43 iată, eu stau lângă izvorul de apă şi fata care va ieşi să scoată apă şi căreia îi voi zice: ‹Dă-mi, te rog, să beau puţină apă din urciorul tău!› 44 şi care îmi va răspunde: ‹Bea tu însuţi şi voi scoate apă şi pentru cămilele tale!›, aceea este femeia pe care a rânduit-o Domnul pentru fiul stăpânului meu!». 45 Eu încă nu terminasem de vorbit în inima mea şi, iată, Rebéca a ieşit cu urciorul ei pe umărul ei, s-a coborât la izvor şi a scos apă. Şi eu i-am zis: «Dă-mi să beau, te rog!». 46 Ea s-a grăbit, şi-a plecat urciorul ei de pe umărul ei şi a zis: «Bea şi voi scoate apă şi pentru cămilele tale!». Am băut şi ea a dat de băut şi cămilelor. 47 Şi am întrebat-o şi am zis: «A cui fiică eşti?». Ea a răspuns: «Sunt fata lui Betuél, fiul lui Nahór pe care i l-a născut Mílca». I-am pus inelul în nas şi brăţările la mâini. 48 Apoi m-am plecat şi l-am adorat pe Domnul. Şi l-am binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul stăpânului meu, Abrahám, care m-a călăuzit pe drumul sigur ca s-o iau pe fiica fratelui stăpânului meu pentru fiul lui. 49 Şi acum, dacă voiţi să faceți bunăvoinţă şi adevăr faţă de stăpânul meu, faceți-mi cunoscut; dacă nu, faceți-mi cunoscut iarăşi, ca să mă îndrept la dreapta sau la stânga!”.

50 Lában şi Betuél au răspuns şi au zis: „De la Domnul a ieșit lucrul acesta; noi nu-ţi putem spune nici rău, nici bine. 51 Iată, Rebéca este înaintea ta; ia-o şi du-te; şi să fie soţia fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul!”. 52 Când a auzit servitorul lui Abrahám cuvintele lor, s-a aruncat la pământ înaintea Domnului. 53 Servitorul a scos obiectele din argint şi obiecte din aur şi îmbrăcăminte pe care le-a dat Rebécăi; a dat, de asemenea, daruri bogate fratelui său şi mamei sale.

54 Au mâncat şi au băut el şi oamenii care erau cu el şi au poposit acolo. Dimineaţa, când s-au sculat, el a zis: „Lăsaţi-mă să mă întorc la stăpânul meu!”. 55 Fratele ei şi mama ei au zis: „Fata să mai stea cu noi măcar vreo zece zile; după aceea va pleca!”. 56 El le-a zis: „Nu mă faceți să întârzii, fiindcă Domnul m-a făcut să reuşesc în călătoria mea; lăsaţi-mă să mă duc la stăpânul meu!”. 57 Atunci ei au zis: „S-o chemăm pe fată şi să căutăm [răspuns] din gura ei”.

58 Au chemat-o pe Rebéca şi i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?”. Şi ea a răspuns: „Merg!”. 59 Şi au lăsat-o pe sora lor Rebéca să plece cu doica ei, cu servitorul lui Abrahám şi cu oamenii lui. 60 Au binecuvântat-o pe Rebéca şi i-au zis:

„O, sora noastră, să devii

mii de zeci de mii

şi descendența ta să stăpânească

poarta duşmanilor lor!”.

61 Rebéca s-a ridicat împreună cu slujitoarele ei, au încălecat pe cămile şi au mers după omul acela. Servitorul a luat-o pe Rebéca şi a plecat.

62 Isáac venise de la Béer-Lahái-Roí şi locuia în ţinutul Négheb. 63 La căderea serii, a ieşit Isáac la câmp să se plimbe; şi-a ridicat ochii, a privit şi, iată, veneau nişte cămile. 64 Rebéca şi-a ridicat ochii şi l-a văzut pe Isáac. S-a coborât de pe cămilă 65 şi i-a zis servitorului: „Cine este bărbatul acela care merge pe câmp în întâmpinarea noastră?”. Servitorul i-a răspuns: „El este stăpânul meu!”. Atunci ea şi-a luat vălul şi s-a acoperit.

66 Servitorul i-a povestit lui Isáac toate cele pe care le făcuse. 67 Isáac a făcut-o [pe Rebéca] să intre în cortul Sárei, mama sa. A luat-o pe Rebéca şi ea i-a fost soţie. Isáac a iubit-o şi s-a mângâiat după [piederea] mamei sale.